pere6

Tulburarea de identitate disociativa

did

Tulburarea de identitate disociativa este o tulburare in care persoana are mai mult decat o identitate sau o stare de personalitate distincta. Cel putin doua din aceste personalitati preiau controlul asupra comportamentului persoanei afectate.

Fiecare stare de personalitate are un nume al sau, un trecut propriu si o imagine de sine distincta. Personalitatile se disting pin temperamente diferite, le plac si le displac lucruri diferite, se exprima in mod diferit, au un vocabular diferit. Personalitatile pot diferi pana si la nivel de caracteristici fizice: de exemplu posturi diferite si limbaje ale corpului diferite. Este foarte frecvent ca personalitatile alternative sa fie de genuri diferite, de orientari sexuale diferite, varste sau nationalitati diferite.

Identitatile pot nega ca se cunosc una pe alta, pot fi critice una cu alta sau pot fi in conflict deshis.

E nevoie de doar doua personalitati sau identitati distincte pentru a pune diagnosticul de tulburare de identitate disociativa, dar exista cazuri in care o persoana are 100 de personalitati alternative. 50% dintre pacienti au mai putin de 11 identitati.

In ciuda prezentei mai multor personalitati distincte, exista o identitate primara care foloseste numele cu care s-a nascut pacientul si tinde sa fie tacuta, dependenta, deprimata si stapanita de vinovatie. In mod obisnuit identitatile alternative au nume si caracteristici care contrasteaza cu identitatea primara – sunt ostile sau controlante. Personalitatile mai pasive au amintiri de viata mai reduse, iar cele agresive au aminitri de viata mai complete. O personalitate care nu este in control poate totusi avea access la constinta prin producerea de halucinatii auditive sau vizuale.

Pentru ca personalitatile alternative iau cu randul controlul asupra constiintei si comportamentului , pacientul afectat poate experimenta lungi goluri de memorie, goluri care sunt mai mari decat episoadele de uitare normala. Acest lucru inseamna ca o persoana cu aceasta tulburare este constienta de un aspect al personalitatii sale si complet disociata, inconstienta, de alte aspecte ale sale.

Cum se face tranzitia de la o personlitate la alta?

In mod obisnuit, o personalitate o inlocuieste pe cealalta in cateva secunde, dar in cazuri mai rare trecerea poate fi graduala. In toate cazurile insa, iesirea la suprafata a unei personalitati si retragerea ceileilate este de multe ori declansata de un eveniment stresant.

Tratament

Tratamentul pentru tulburarea de identitate disociativa poate dura de la 5 la 7 ani la adulti si de obicei este eficient daca sunt imbinate diferite forme de tratament.

a. Psihoterapie

Psihoterapia individuala este componenta principala de tratament a tulburarii de identitate disociativa. Clientii sunt ghidati sa gaseasca o modalitate  de a-si face toate personalitatile sa coexiste si sa functioneze impreuna. De asemenea ei invata tehnici de prevenire a crizei si modalitati de a face fata la golurile de memorie care apar in perioadele de disociere. Scopul de a atinge o coexistenta pasnica a personalitatilor multiple este destul de diferit de reintegrarea lor intr-o singura stare de identitate. Reintegrarea a fost multa vreme scopul pihoterapiei, insa s-a constatat ca frecvent ii lasa pe pacienti cu sentimentul ca scopul psihologului este sa scape sau sa „elimine” parti din el.

Psihoterapia pentru tulburarea de identitate disociativa are in mod tipic urmatoarele stadii:

  • Faza initiata in care sunt identificate personalitatile si caracteristicile lor
  • Faza de tratare a aminitrilor traumatice
  • Faza de armonizare a personalitatilor
  • Faza de co-acceptare si impreuna functionare a alteritatilor

Terapia de famile este recomandata pentru a-i ajuta pe membrii familiei pacientului  sa inteleaga ce inseamna tulburarea de identitate disociativa si schimbarile care au loc in timpul terapiei individuale.

Pacientii cu tulburarea de identitate disociativa trebuie tratati de un terapeut cu pregatire specializata in tulburarile disociative. Aceasta pregatire este importanta pentru ca trecerile de la o personalitate la alta pot sa fie confuze si socante. In plus multi pacienti cu tulburare de identitate disociativa au personalitati alternative suicidare sau ostile.

b. Medicatie

Unii doctori vor prescrie sedative sau antidepresive pentru ca personalitatile alternative pot avea tulburari  de anxietate sau afective. Alti medici prefera sa reduca la minimum medicamentele pentru ca acesti pacienti pot sa devina usor dependenti. In plus, multi pacienti au cel putin o personalitate care este dependenta de droguri sau de alcool, substante care sunt periculoase in combinatie cu majoritatea sedativelor.

c. Hipnoza

Desi nu intotdeauna necesara, hipnoza este o metoda standard de tratament in tulburarea de identitate disociativa. Hipnoza ajuta la recuperarea ideilor si amintirilor represate si la controlarea comportamentelor problematice cum ar fi auto-mutilarea sau tulburarile de alimentare, de ex. bulimia nervoasa. In stadiile avansate ale terapiei, terapeutul poate folosi hipnoza pentru a fuziona personalitatile alternative in procesul de reintegrare.  Hipnoza este folosita uneori pentru a afla mai multe informatii despre simptomele/starile de identitate si astfel sa creasca controlul pe care pacientul il are asupra acelor stari cand are lor tranzitia de la o personalitate la alta.

Prognoza

Cu toate ca tratamentul dureaza ani de zile, el este in cele din urma eficient. Ca regula generala, cu cat un pacient este diagnosticat mai repede si trata corespunzator cu atat prognoza este mai buna. Odata cu trecerea spe varsta a doua pacientii vor simti ca simptomele devin mai slabe. Stresul sau abuzul de substante poate cauza reapatitia simptomelor in orice moment.  Daca nu e tratata, dureaza pe tot parcursul vietii.

Au oamenii intr-adevar personalitati multiple?

Initial denumita Tulburare Personalitate Multipla, s-a hotarat schimbarea denumirii in Tulburare de Identitate Disociativa pentru ca termenul de personalitate multipla este orarecum inselator. O persoana cu tulburare de identitate disociativa simte ca si cum are in ea mai multe entitati sau stari de personalitate, fiecare cu modul sau independent de a relationa cu altii, de a percepe, de a gandi si de a-si aminti lucruri despre sine si despre propria viata. Aceste entitati au fost numite anterior personalitati, cu toate ca nu reflecta exact definitia psihologica a personalitatii. Terapeutii folosesc in mod frecvent termeni precum: „personalitati alternative”, „parti”, „aspecte”, „stari de constiinta”, „stari ale eu-lui”, „identitati”. Cu toate ca aceste stari alternative par sa fie foarte diferite ele sunt toate manifestari ale unei singure persoane.

Cauze

Disocierea severa de care sufera pacientii cu tulburare de identitate disociativa pare sa rezulte dintr-un set de cauze

Cu toate ca nu s-a gasit o cauza specifica pentru tulburarea de identitate disociativa, teoria principala despre aparitia bolii spune ca aceasta este o reactie la o trauma severa si prelungita din copilarie. Trauma poate fi asociata cu abuz emotional, fizic, sexual sau o combinatie.  Se pare ca copii care traiesc o rutina de tortura, abuz sexual sau neglijare se disociaza de trauma pe care o traiesc creandu-si stari de personalitate sau identitati separate. Disocierea devine astfel o metoda de aparare si muta suferinta pe o alta identitate. In timp, copilul care de obicei are 6 ani la momentul aparitiei primei alteritati, poate sa isi creeze mult mai multe.

Ca si in cazul altor tulburari mintale, sa ai un membru in familie cu tulburarea de identitate disociativa poate indica o potentiala vulnerabilitate la dezvoltarea bolii, dar asta nu inseamna ca e in mod necesar ereditara.

Care sunt simptomele?

  • Goluri in memorie – disociere, in special legat de evenimente semnificative din viata, cum ar fi zile de nastere, nunti sau nasterea unui copil
  • Experimentarea unor rupturi de meorie si constiinta astfel incat sa te trezesti in anumite locuri fara sa iti amintesti cum ai ajuns acolo
  • Sa gasesti lucruri in posesia ta fara sa-ti amintesti cum ai ajuns sa le ai
  • Sa fii frecvent acuzat ca minti cand tu nu crezi ca minti (de exemplu sa fii acuzat ca ai facut lucruri pe care nu ti le amintesti)
  • Sa intalnesti persoane pe care nu le stii, dar care par sa te cunoasca ca fiind altcineva
  • Sa nu te recunosti in oglinda
  • Sa ai senzatia ca esti mai mult decat o singura persoana
  • Sa ai senzatia de irealitate

Tulburari asociate

Persoanele cu tulburarea de identitate disociativa tind sa aiba si alte tulburari severe cum ar fi depresie, abuz de substante, tulburare de personalitate borderline, tulburari alimentare, tulburari sexuale. Gradul de afectare difera de la moderat la sever si complicatiile pot include incercari de sinucidere, auto-mutilare sau violenta.

Disocierea descrie o stare in care functionarea integrata a identitatii unei persoane, adica constiinta, memoria si constientizarea mediului sunt intrerupte sau lipsesc in totalitate. Disocierea este un mecanism care ii permite mintii sa separe sau sa imparta pe compartimente anumite amintiri sau ganduri din fluxul constiintei. Aceste amintiri nu sunt sterse, ci sunt ingropate si pot reveni la suprafata la un moment ulterior. Disocierea seamana intr-o oarecare masura cu hipnoza prin faptul ca si transa hipnotica implica o stare alterata de constiinta pentru o perioada limitata. Disocierea are loc pe un continuum sau spectru si poate fi usoara, ca parte din-o gama de experiente normale, sau poate fi severa si sa reprezinte o problema pentru individul care o traieste. In disocierile severe persoana experimenteaza o lipsa de constientizare a unor aspecte importante legate de propria identitate.

Proiecte

abraham-mic-web

 

Colaboratori

colab

 

Fii voluntar

voluntari_5

 

Contact

contact