Stresul post-traumatic apare daca persoana a trecut, ca victima sau ca martor, printr-un eveniment extrem de dureros sau violent. Astfel de evenimente pot fi: moartea efectiva sau amenintarea cu moartea, o ranire serioasa sau faptul de a fi martor la un eveniment care implica moartea.
Stresul post-traumatic consta in retrairea evenimentului dureros, dorinta de a evita tot ceea ce aminteste de acel eveniment si reactii ale organismului caracteristice stresului.
Care sunt simptomele?
Experientele dramatice cum ar fi: lupta, armata, faptul de a fi rapit, violul, vederea unui cadavru, tortura, cutremurele, accidentele de masina, etc. pot afecta in foarte mare masura o persoana: ii induc pe moment fie o frica foarte mare, fie sentimentul de neputinta sau de oroare.
Anxietatea declansata de acel soc se manifesta in cazul stresului post-traumatic prin:
- amintiri suparatoare ce revin constant. Pot fi imagini, gânduri, mirosuri, sunete din timpul evenimentului care a provocat socul..
- vise infricosatoare legate de intâmplarea violenta.
- sentimentul ca evenimentul se intâmpla din nou, ca experienta este retraita. Pot aparea iluzii, halucinatii si episoade de flash-back (revenirea in memorie a unor secvente din experienta traumatizanta).
- sentiment de discomfort psihologic la vederea unor obiecte sau la trairea unor sentimente asemanatoare celor din timpul traumei.
- raspuns al organismului prin transpiratie abundenta, batai puternice ale inimii, senzatie de asfixiere, etc.
Deoarece toate aceste simptome ii provoaca neliniste si o stare extrem de neplacuta, persoana face eforturi pentru a nu se mai gândi la evenimentul care i-a provocat socul si refuza discutiile pe aceasta tema. Îi displace sa mearga in locul in care s-a intâmplat evenimentul sau in locurile care ii amintesc de el. De multe ori, individul cu stres post-traumatic nu poate sa povesteasca in amanunt ce s-a intâmplat de fapt, nu reuseste sa verbalizeze evenimentul. El se simte instrainat de persoanele apropiate si il intereseza tot mai putin sa participe la activitati. De asemenea, este posibil ca el sa aiba probleme cu a simti emotiile si sa ii scada dorinta de a-si intemeia o familie sau sa faca o cariera.
Starea generala a persoanei se schimba mult fata de cea de dinainte de trauma. Adeseori apare dificultatea de a adormi sau de a ramâne adormit. Persoana devine iritabila, se enerveaza din lucruri marunte si are reactii excesive in raport cu problema. Îi este mai greu sa se concentreze comparativ cu perioada de dinainte de trauma
În unele cazuri, individul poate avea sentimente de vinovatie penibila legata de faptul ca el a supravietuit unui anumit eveniment sau de lucrurile pe care le-a facut pentru a supravietui.
Care sunt cauzele posibile?
Se pare ca este posibil ca aceasta boala sa se transmita si ereditar, ceea ce inseamna ca exista un risc mai mare de aparitie a stresului post-traumatic la rudele de gradul intâi care sufera sau au suferit de depresie. Severitatea, durata si apropierea de evenimentul traumatic sunt factori care afecteaza probabilitatea aparitiei acestei tulburari. Exista unele date care arata ca sustinerea familiei, experientele din copilarie si tipul de personalitat pot influenta aparitia stresului post-traumatic. Dar stresul post-traumatic poate aparea si la indivizi care nu sunt predispusi la acesta, in special daca evenimentul este extem de violent.
Ce poti face?
Simptomele tulburarii, frecventa cu care se retraieste evenimentul, evitarea pot varia in decursul timpului. Durata simptomelor variaza, dar in jumatate din cazuri ele dispar dupa 3 luni de zile. Exista si cazuri in care acestea dureaza mai mult de 12 luni. Este recomandabil sa se urmeze psihoterapie si un tratament medicamentos cu benzodiazepine si antidepresive.
